Managerii unei edituri incearca sa afle cum de nimeni nu a observat ca unul din angajati a stat la birou, mort, timp de 5 zile, inainte sa-l intrebe cineva daca se simte bine.
George Turkelbaum, 51 de ani, angajat de 30 de ani la societatea respectiva, a suferit un atac de cord in biroul pe care il impartea cu alti 23 de angajati (e vorba despre acele “cubicule” tipic americane, spatii largi de lucru impartite in birouri cu ajutorul unor pereti din gipscarton sau sticla). Desi a murit luni, nimeni nu a observat asta pana sambata dimineata, cand ingrijitorul l-a intrebat de ce lucreaza si in weekend. Seful lui Turkelbaum,Elliot Wachiaski, a declarat pentru The New York Times: “George era intotdeauna primul la birou primul dimineata si ultimul care pleca seara, asa ca nimanui nu i-a parut neobisnuit ca sta in aceeasi pozitie si ca nu vorbeste. Era mereu absorbit de munca sa si interiorizat.”
Un examen medico-legal a relevat ca murise deja de cinci zile la data gasirii lui. George citea manuscrisul unei lucrari medicale cand si-a gasit sfarsitul. Poate n-ar fi rau sa le mai dati colegilor de birou cate un ghiont din cand in cand !
Morala povestirii: Nu va omorati muncind ! Oricum nu baga nimeni de seama!
O POVESTE ADEVARATA
Alta leapsa :-j
Preluata de pe http://lavinnia.info/
• Dacă eram o lună, aş fi fost: Iunie
• Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost: Vineri
• Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost: Seara
• Dacă eram un animal marin, aş fi fost: delfin
• Dacă eram o direcţie, aş fi fost: in dreapta
• Dacă eram o virtute, aş fi fost: binele
• Dacă eram o personalitate istorica, aş fi fost: Printesa Diana
• Dacă eram o planetă, aş fi fost: Pamant
• Dacă eram un lichid, aş fi fost: apa
• Dacă eram o piatră, aş fi fost: diamant
• Dacă eram o pasăre, aş fi fost: randunica
• Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost: calduroasa
• Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost: chitara
• Dacă eram o emoţie, aş fi fost: iubirea
• Dacă eram un sunet, aş fi fost: do
• Dacă eram un element, aş fi fost: Aer
• Dacă eram un cântec, aş fi fost: Michael Jackson – Man in the mirror
• Dacă eram un film, aş fi fost: Hauting in Conecticut
• Dacă eram un serial, aş fi fost: Miami Ink
• Dacă eram o carte, aş fi fost: Nunta in cer
• Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost: Zorro
• Dacă aş fi fost un fel de mâncare, aş fi fost: cartofi prajiti
• Dacă eram un oraş, aş fi fost: Iasi
• Dacă eram un gust, aş fi fost: dulce
• Dacă eram o culoare, aş fi fost: roz
• Dacă eram un material, aş fi fost: bumbac
• Dacă eram un cuvânt, aş fi fost: dragoste
• Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost: gura
• Dacă eram o expresie a fetei, aş fi fost: zambet
• Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost: romana
• Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost: Jerry
• Dacă eram o formă, aş fi fost: cerc
• Dacă eram un număr, aş fi fost: sapte
• Dacă eram un mijloc de transport, aş fi fost: Jeep
• Dacă eram o haină, aş fi fost: tricou
• Ziua cea mai frumoasă: Sambata
• Cel mai mare obstacol: prostia
O alta intrebare…
Ce este viata? Ei bine, nu stiu sa raspund pentru ca nu am gasit inca raspunsul, probabil din cauza varstei. Dar cu siguranta, cu trecerea timpului, raspunsul il voi primi si va fi unul diferit, de la un an la altul.
In urma cu ceva timp luam viata ca pe un joc, mi se parea ca totul imi era oferit pe tava si eu nu trebuia sa fac nimic, decat sa continui jocul. Cu timpul mi-am dat seama ca trebuie sa obtin tot ce vreau, singura! Am inceput sa iau in serios orice sarcina care mi-a fost data si sa o rezolv cat mai bine, astfel incat lumea sa capete incredere in mine si sa vada ca eu pot sa fac ceea ce imi propun, doar vointa imi trebuie pentru a duce totul la sfarsit.
Acum iau si scoala in serios pentru ca ma gandesc la viitorul meu si sunt constienta ca daca nu fac acest lucru cat mai bine, singura care va suferi voi fi eu.
Pentru unii scoala este un loc de distractie si un loc unde se dau in spectacol, doar pentru ca nu primesc acasa sau intre prieteni atentia de care are nevoie orice copil, de aceea considera ca totul li se cuvine si au mereu dreptate, detest genul acesta de persoane, superficiale, care traiesc la suprafata, fara sa citeasca sufletul omului si sa descifreze misterele acestuia.
Am gasit intr-o zi un citat din Emil Cioran : « Viata si cu mine suntem doua linii paralele care ne intalnim la moarte ». Uneori nu ne dam seama ca viata se poate termina in orice moment si ne va parea rau ca nu am facut ce am vrut. E bine sa traim de pe o zi pe alta si sa nu ne facem griji pentru ce va urma. Cum se zice : « Traieste clipa !».Bine, aceasta vorba nu trebuie luata intotdeauna in serios, trebuie sa ne gandim si la consecinte.
Intr-un final am ajuns la concluzia ca viata trebuie traita asa cum simtim, si cu bune si cu rele!
Ce este prietenia?
Poate ca in sfarsit am inteles sensul prieteniei si asta datorita unor persoane ce au aparut in viata mea in urma cu putin timp.
Cu siguranta fiecare persoana are un prieten caruia sa ii imparta bucuriile,dar si tristetile.Pentru ca un prieten adevarat nu este cu tine doar cand totul in jurul tau este roz.Daca nu ai inca un prieten caruia sa ii spui orice inseamna ca nu ai gasit persoana potrivita care sa iti fie cel mai bun prieten.
Am observat ca multi nu inteleg sensul prieteniei.Multi cred ca prietenia e doar o chestie cu care sa isi umple timpul sau cred ca e normal sa aiba un prieten doar pentru ca nu ii place singuratatea.
Nu mi se pare ok sa ai un prieten si sa te certi cu el pentru ca a spus un lucru adevarat(si pe tine te deranjeaza ca nu ai vrut sa vezi care este adevarul) sau poate ti-a deschis ochii intr-o anumita privinta.
Cand esti suparat nu trebuie sa iti descarci furia pe prietenul tau care sta si iti asculta necazul.Ar trebui sa spui stop si sa iti dai seama ca nu ai procedat corect,sa te gandesti ca poate altadata nu vei avea cui sa ii povestesti.
Dupa parerea mea,intr-o relatie de prietenie trebuie sa exista respect reciproc.Daca ai anumite asteptari de la persoana care iti este alaturi si te asculta indiferent de situatie ar trebui sa te gandesti ca acelasi lucru asteapta de la tine si prietenul tau.
Nu esti prieten cu cineva doar pentru ca este frumos sau popular,esti prieten cu cineva pentru ca aveti ideei comune si aveti ce discuta.O prietenie nu se consolideaza de pe o zi pe alta,ci in timp,asa ca ar trebui sa vedeti daca persoana respectiva merita prietenia voastra.
Inainte sa te certi cu prietenul tau si sa va stricati prietenia veche poate de ani,ganditi-va ca un minut este de mii de ori mai neinsemnat decat toti anii in care ati fost alaturi unul de celalalt.
Dupa cum spunea Octavian Paler : Prietenia nu înseamnă numai să faci ceva pentru cineva, ci şi să îţi pese de cineva, lucru de care orice om are nevoie.
Am fost foarte curioasa sa aflu si parerea unor copii de varsta mea dar si a unor persoane mai mari.Si iata ce mi-au raspuns :
Delia :cand un o persoana este alaturi la bine si la greu alaturi de alta persoana
nikolle :pai trebuie sa existe incredere…sinceritate….
anarky aky: niciodata nu poti avea incredere in nimeni,doar in cazuri foarte speciale si nici atunci
Coodrut: poi,sa te poti confesa si nu e ca un frate sa zici ce te spune parintilor.Poti vorbi deschis si poti sa te bazezi pe cineva la momente mai grele.
Alienware™: prietenia in adevaratul ei sens, nu se prea mai gaseste azi, azi primeaza interesul, suntem prieteni atata timp cat tu ma ajuti/eu te ajut, insa aproprierea dintre oomeni, mai rar un prieten cu adevarat, este acel om cu care poti sa fi sincer, dar nu sa te destainui, ca toti sunt buni la asta, ci omul care poate asculta, accepta sa il critici cand greseste, sa il condamni cand face ceva grav, sa il mustrezi cand e nevoie, ca sa aprecieze asta trebuie sa fie o persoana cu care sa ai puncte in comun (diverse chestii),respectul fata de prieten nu insemna neaparat respectatrea bunului simt, ci respectul fata de actul numit prietenie, sa stii sa nu il lovesti pe la spate, sa nu il barfesti etc, poti sa il respecti chiar si daca cu el vb f urat si il injuri, de regula amandoi folosesc un limbaj urat sau unul frumos, asta ii si aproprie regula nr. 1 intr-o prietenie de orice fel: sa nu ai 100% incredere in oameni intotdeuna rezervati un procent de neincredere pt neprevazut si slabiciunile oamenilor, prin care te vor dezamagi
Gabriela:Multi dintre noi nu gasesc raspunsul la aceasta intrebare. Viata ne forteaza sa ne indreptam atentia asupra unor lucruri care nu aduc nimic altceva decat regrete si dezamagiri. Uitam sa mai comunicam, sa ascultam, sa iubim. Nu ne mai preocupa viata celui de langa noi. Nu avem timp nici de noi insine cum ar trebui. Parerea mea este ca “prietenia” este din ce in ce tot mai greu intalnita.
Unii nu au nici cea mai vaga idee despre cat de mult inseamna acest cuvant. Ne-am obisnuit cu el, il stim inca din primii ani ai vietii si il rostim cu multa usurinta zi de zi, fara a mai reflecta asupra semnificatiei lui.
Pentru unii, prietenia se rezuma doar la cate o intalnire banala, unde se dezbat diverse subiecte, mai putin interesante si la cate un SMS trimis la diferite ocazii si sarbatori.
Pentru mine un prieten stie sa te asculte, te ajuta, te sustine, iti atrage atentia atunci cand vede ca o iei pe un drum gresit, dar te iubeste asa cum esti, fara a incerca sa te transforme in altcineva decat esti.
Prietenia este legatura dintre doua suflete care se naste greu dar nu moare niciodata.
As putea sa va vorbesc nopti intregi despre prietenie,dar mai bine va las sa va ganditi la prietenul cel mai bun,daca merita prietenia voastra si mai ales amintiti-va intotdeauna v-ati purtat cum trebuie cu cel ce va asculta si va este alaturi zilnic.
P.S. Poate s-ar bucura daca i-ati scrie macar un sms in care sa ii spuneti cat de mult inseamna ceea ce face pentru voi si cat de mult il iubiti.
Nimic nu ne desparte !! ;x
Nici nu imi amintesc cum a inceput totul…Stiu doar ca era o seara in care am inceput sa ne apropiem si fiecare dintre noi simtea ca ar trebui sa faca ceva, doar ca nu indrazneam, asa ca am lasat lucrurile sa isi urmeze cursul…
Pot spune, ca o zi de miercuri in care amandoi ne doream sa se intample ceva si sa nu lasam sansa asta sa treaca pe langa noi, mi-a schimbat viata in ultimele trei luni si sper ca pentru mult timp de aici incolo.
Imi amintesc si acum… Era o seara de august, putin racoroasa, dar caldura interioara pe care fiecare dintre noi o impartasea celuilalt, facea ca totul sa fie plin de afectiune. Orele in care am stat impreuna, au trecut foarte repede, iar noi nu ne mai saturam unul de celalalt, dorindu-ne sa simtim prezenta celuilalt foarte aproape.
Adoram felul in care se comporta cu mine, simteam ca in acea seara nimic nu mai exista in jur…doar el !
Ne placea sa ne tachinam, doar pentru ca fiecare dintre noi simtea o atractie fata de celalalt, o atractie diferita… mi-am dat seama ca pentru prima data incepusem sa apreciez un baiat doar pentru felul in care se comporta cu mine si pentru ceea ce este. Totul era inocent, ca si primul sarut de altfel, care a venit de la sine, dand un alt contur “prieteniei” dintre noi.
Se facuse tarziu, iar frigul se simtea tot mai puternic, dar dorinta de a sta impreuna a fost mai puternica, asa ca am decis sa mai stam cinci minute, care s-au transformat in jumatate de ora… timp in care am stat imbratisati, fara sa simtim minutele, ce treceau, parca aveam de-a face cu un timp mitic… Ne-am despartit cu greu, inca imi doream sa ma stranga in brate si sa ii simt caldura trupului… Se citea pe chipul fiecaruia tristetea pe care ne-o provoca despartirea, inima ne spunea sa ramanem, dar era atat de tarziu… si atat de rece !!
Si… cum noaptea este un sfetnic bun, ne-am dat seama ca ne-am lasat purtati de val si de ceea ce inima ne spunea, fara sa ne gandim la efectele pe care urmatoare zile, luni le puteau provoca… A doua zi, trebuia sa plece.. Ne-am intalnit de dimineata, dar simteam ca ceva schimbase magia de aseara, ceva se rupsese… fiecare stia ca daca vom avea un viitor, va fi foarte greu.
Din clipa in care am iesit pe usa m-am gandit ca ar trebui sa ii vorbesc despre seara trecuta si despre faptul ca nu are rost sa ne chinuim.. Mai tarziu am aflat ca si el dorea sa imi spuna acelasi lucru, dar ceva ne impiedica. Ne-am petrecut ziua facand diverse chestii pe care le fac prietenii, fiecare avand in minte doar ceea ce se intamplase seara trecuta.
A venit si momentul in care era anuntat ca trebuie sa plece, am simtit ca ma prabusesc, era momentul de care ma temeam cel mai mult, dar care mi-a deschis si ochii, mi-am dat seama ca in saptamanile pe care le petrecusem alaturi de el ca niste simpli prieteni, ne-am apropiat foarte tare si incepusem sa tin la el. Ne-am despartit printr-o simpla imbratisare, dar care a spus mai mult decat orice cuvant si un simplu sarut pe obraz. Cu greu, m-am abtinut sa nu plang, privindu-l cum se indeparteaza…
Mi-am petrecut seara afara, cu ceilalti, dar simteam ca lipseste ceva, lipsea o parte din mine, lipsea el…
Dupa vreo cateva zile am primit vesti de la el…ajunsese acasa ! In timpul in care nu am vorbit, ne-am dat seama cat de multa nevoie avem unul de celalalt si ca ne dorim mai mult decat orice sa fim impreuna…
Au trecut 3 luni…si ne simtim foarte aproape unul de celalalt, desi 3000 km ne despart.. De ce ? Pentru ca ne iubim ! …
Viata prin ochii unui copil 