O alta intrebare…

Ce este viata? Ei bine, nu stiu sa raspund pentru ca nu am gasit inca raspunsul, probabil din cauza varstei. Dar cu siguranta, cu trecerea timpului, raspunsul il voi primi si va fi unul diferit, de la un an la altul.
In urma cu ceva timp luam viata ca pe un joc, mi se parea ca totul imi era oferit pe tava si eu nu trebuia sa fac nimic, decat sa continui jocul. Cu timpul mi-am dat seama ca trebuie sa obtin tot ce vreau, singura! Am inceput sa iau in serios orice sarcina care mi-a fost data si sa o rezolv cat mai bine, astfel incat lumea sa capete incredere in mine si sa vada ca eu pot sa fac ceea ce imi propun, doar vointa imi trebuie pentru a duce totul la sfarsit.
Acum iau si scoala in serios pentru ca ma gandesc la viitorul meu si sunt constienta ca daca nu fac acest lucru cat mai bine, singura care va suferi voi fi eu.
Pentru unii scoala este un loc de distractie si un loc unde se dau in spectacol, doar pentru ca nu primesc acasa sau intre prieteni atentia de care are nevoie orice copil, de aceea considera ca totul li se cuvine si au mereu dreptate, detest genul acesta de persoane, superficiale, care traiesc la suprafata, fara sa citeasca sufletul omului si sa descifreze misterele acestuia.
Am gasit intr-o zi un citat din Emil Cioran : « Viata si cu mine suntem doua linii paralele care ne intalnim la moarte ». Uneori nu ne dam seama ca viata se poate termina in orice moment si ne va parea rau ca nu am facut ce am vrut. E bine sa traim de pe o zi pe alta si sa nu ne facem griji pentru ce va urma. Cum se zice : « Traieste clipa !».Bine, aceasta vorba nu trebuie luata intotdeauna in serios, trebuie sa ne gandim si la consecinte.
Intr-un final am ajuns la concluzia ca viata trebuie traita asa cum simtim, si cu bune si cu rele!